Se ştia de fosilele din Antarctica din 1910, dar regiunea rămăsese neexplorată, scrie The Independent.
Ceea ce i-a intrigat pe cercetători este faptul că pădurea „polară” a crescut la o latitudine unde plantele nu pot creşte astăzi, ceea ce a condus la ideea că speciile de arbori trebuie să fi fost extrem de rezistente la schimbările bruşte de lumină care aveau loc odată cu schimbarea anotimpului.
„Astăzi, nu există nimic asemănător. Aceşti copaci îşi pot opri şi porni ciclul de creştere precum un întrerupător de lumină. Ştim că iarna şi întunericul veneau repede, dar nu ştim cât de activi erau copacii în timpul verii şi dacă se puteau schimba în faza de iarnă când încă mai era lumină”, a precizat Erik Gulbranson.
Copacii au fost capabili să supravieţuiască aproape jumătate de an în întuneric, perioadă urmată de câteva luni de lumină continuă.
În Permian, în Antarctica erau temperaturi mai ridicate decât astăzi. Continentul făcea parte din Gondwana, supercontinentul din Emisfera Sudică ce încorpora Africa, America de Sud, Arabia, India şi Australia.
Studiul a avut ca miză observarea modului în care astfel de ecosisteme polare s-au schimbat în timpul extincţiei în masă de la sfârşitul Permianului de acum 250 de milioane de ani, în care 90% dintre speciile de pe Pământ au dispărut, inclusiv pădurea „polară”.
„Pădurea este o fereastră în viaţa de dinainte de extincţie, care ne poate ajuta să înţelegem ce a cauzat evenimentul”, a afirmat Gulbranson. „Ne poate oferi indicii şi despre modul în care plantele erau diferite faţă de cele de astăzi”.
De asemenea, acesta a adăugat că lucrarea sa ar ajuta la înţelegerea efectelor schimbării climatice de astăzi şi a adăugat că încălzirea globală actuală poate duce la migraţia pădurilor spre Polul Nord, în zone precum nordul Siberiei şi nordul Canadei.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Descoperire impresionantă sub gheaţa din Antarctica – FOTO+VIDEO